Patrimoniul istoric şi arhitectural al Sibiului

 

ISTORIE: Instituţii de credit sibiene

Instituţii de credit sibiene

Prima bancă înfiinţată la Sibiu a fost Hermannstädter Allgemeine Sparkasse (Casa Generală de Economii din Sibiu) cea mai mare şi mai puternică bancă săsească, înfiinţată în 1841. Cinci ani mai târziu, în 1846 se deschide în actuala stradă Mitropoliei un Institut de Împrumut şi Amanet (Pfandleihanstalt.) care va funcţiona până la primul război mondial.
Anul 1868 reprezintă apariţia în Sibiu a primei sucursale a unei bănci străine, este vorba de Banca Austro-Ungară care îşi avea sediul iniţial în strada Nicolae Bălcescu până în 1909 când îşi ridică propria clădire în str. Gen Magheru, actualul sediu al Consiliului Judeţean. În septembrie 1921 banca este lichidată de pe teritoriul României.
Landwirtschaftsverein înfiinţează în 1872 o bancă de credit, Bodenkreditanstalt, care va rezista până la al doilea război mondial.
În 1872 îşi începe activitatea Banca Albina înfiinţată de Visarion Roman, care va deveni cea mai mare bancă românească din Ardeal.
În 1886 apare prima filială locală a unei bănci ungureşti, este vorba de Casa de economii poştale a regatului Ungar, (k. ung. Postsparkassa). Va fi urmată câţiva ani mai târziu de altă mare bancă maghiară, Banca Comercială (Pester Ung Kommerzialbank). Ambele vor fi lichidate în România după primul război mondial.
La 1 mai 1891 se deschide Banca Ardeleană a Asociaţiilor (Siebenbürger Vereinsbank Aktiengesellschaft), care avea drept scop dezvoltarea comerţului şi a industriei şi organizarea aşezărilor din Sibiu şi Braşov. Un an mai târziu va deschide un mare depozit lângă gară.
După primul război mondial, situaţia băncilor se schimbă în Sibiu prin lichidarea unor sucursale străine şi prin intrarea masivă pe piaţă a băncilor româneşti care îşi deschid filiale. Prima bancă venită din Regat este Banca Centrală pentru Industrie şi Comerţ S.A. la 26 nov 1919.
Urmează în februarie 1921 Banca Românească, Banca de Scont a României şi Banca Naţională a României care se instalează în locul Băncii Austro-Ungare.
Se deschid însă şi alte bănci locale cum ar fi Banca Oaşia înfiinţată de Ioan Petra Oaşia din Sibiel în 1925, bancă care va fi condusă de Nicolae Petra şi Ilie Floaşiu, sau Banca de Industrie şi Comerţ (Gewerbe- und Handelsbank A.G. Hermannstader).
Toate aceste bănci se vor desfinţa în preajma celui de-al doilea război mondial sau vor fi naţionalizate după 1947.

Hermannstädter Allgemeine Sparkasse

(Casa Generală de Economii din Sibiu)
Sediul: str. timotei Popovici 5, iar din 1884 se mută în Piaţa Mare 6.
Banca a fost înfiinţată în 1841, la iniţiativa lui Friederich Michael Herber, după modelul Primei Case de Economii Austriece din Viena, cu un capital de bază de 1.322 florini, subscris de 97 de membri fondatori. S-a constituit pe baze cooperatiste, cu caracter strict săsesc, protejat printr-un statut care împiedica înstrăinarea cotelor de participare la capitalul băncii.
Între 1885 - 1910, preşedintele băncii a fost Carl Wolff iar din 1887 a fost transformată în societate pe acţiuni. Datorită puterii sale, banca s-a transformat în centrală pentru micile cooperative de credit de tip Raiffeisen şi a cooperativelor de consum săseşti.
A înfiinţat chiar o centrală a cooperativelor de consum la Sibiu, spre marea nemulţumire a comercianţilor saşi, motiv pentru care a trebuit dizolvată. În 1914 avea un capital de 1.500.000 coroane , din care bisericile şi fundaţiile săseşti deţineau cote importante.
A desfăşurat operaţiuni de împrumut financiar, de credit ipotecar, a emis scrieri ipotecare plasate cu precădere în Olanda. Totodată urmărea o politică activă de plasamente imobiliare.
S-a implicat şi în susţinerea financiară a proiectelor culturale şi sociale ale oraşului. Era proprietara „Muntelui de pietate” din Sibiu, a finanţat construcţia noului hotel Împăratul Romanilor, introducerea sistemului de apă potabilă şi canalizare, pavarea străzilor, a construit Baia Populară şi Sanatoriul din Sibiu. A contribuit de asemenea la construirea liniilor ferate Sibiu-Vinţul de Jos, Sibiu-Făgăraş şi Sibiu-Agnita. În jurul acestei bănci, Sibiul s-a conturat drept centrul regional financiar al saşilor.
A reprezentat un model pentru numeroase alte bănci mai mici, precum şi pentru românii din Sibiu care au înfiinţat prima lor bancă, Banca Albina, după model săsesc.
În perioada interbelică, preşedintele consiliului de administraţie al băncii a fost Hans Otto Roth. Atunci banca avea sucursale în Mediaş, Sighişoara, Cisnădie, Orăştie, Braşov, Cluj, Bistriţa, Arad, Sântana, Timişoara sau Lovrin. Poziţia sa era consolidată prin încorporarea mai multor bănci săseşti locale precum Burzenländer Bank, Mediascher Bank, Bistritzer Sparkassen, Schässburger Vereinigte Gewerbe, Banca de credite din Orăştie etc.

 

Banca Albina

A fost înfiinţată la iniţiativa lui Visarion Roman şi cu sprijinul mai multor personalităţi româneşti, printre care s-a aflat Timotei Cipariu, Iacob Bologa, Paul Dunca, Alexandru Mocioni, Antoniu Mocioni, David, baron Urs de Margina.
În anul 1867, Visarion Roman face prima încercare de creare a unei instituţii economice menite a spijini românii din Transilvania, prin crearea "Societăţii de împrumut şi de păstrare" din Răşinari, instituţie care însă va fi desfiinţată datorită dificultăţilor întâmpinate. Visarion se va inspira de la cooperativele săseşti Schultze-Delitsch, pe modelul cărora va formula statutul a ceea ce va deveni prima bancă a românilor din Transilvania. După formularea statutului, el va contacta mai multe personalităţi româneşti transilvănene, cărora le va cere sprijinul pentru înfiinţarea băncii.
După aprobarea statutului, acesta va fi depus la Ministerul Ungar de Agricultură şi Comerţ din Budapesta spre aprobare, de către fraţii Mocioni, aprobare obţinută în 1871. Se derulează totodată un program de subscriere al acţiunilor băncii, program finalizat la 30 noiembrie 1871 prin subscrierea celor 3000 de acţiuni şi sprijinit intens de presă de limbă română.
La 14 martie 1872 are loc Adunarea generală de constituire a băncii , unde se va alege consiliul de administraţie, format din Alexandru Mocioni ca preşedinte şi membrii Paul Dunca, Iacob Bologa, Aurel Maniu, Antonie Mocioni, Timotei Cipariu, Ioan Hania, Ilie Măcelariu, Ioan Popescu, baronul David Urs de Margina şi D.I. Vancea (înlocuit mai târziu cu Vicenţiu Babeş). Visarion Roman devine director, iar Ştefan Lissai contabil. La 10 aprilie 1872 banca îşi deschide birourile pentru public.
A fost prima bancă cu capital integral românesc de pe actualul teritoriu al României!
În 1873 director al băncii a fost numit Nicolae Petra Petrescu. Printre personalităţile care au lucrat la Banca Albina se numără Partenie Cosma (director executiv în perioada 1885 - 1915), Dr.Ilie Beu, Ioan Vătăşanu, Mihai Velici, Cornel Diaconovici (secretar şi director suplinitor în perioada 1890 - 1896).
Dintre acţiunile de ajutorare umanitare şi filantropice, de amintit subvenţionarea Asociaţiei ASTRA şi a muzeelor etnografice din Sibiu şi Lugoj, finanţarea revistei Ţara Noastră, sprijinirea şi înzestrarea cu cărţi a bibliotecilor comunale, contribuţia la construirea şcolii civile de fete cu internat şi a unui internat de băieţi la Sibiu, acordarea de burse, subsidii băneşti pentru şcoli din tot Ardealul, susţinerea cu bani a reuniunilor femeilor române din Sibiu, Lugoj şi Braşov.
Timp de 21 de ani a adăpostit şi finanţat zilnic "Masa studenţilor" la Sibiu, gestionată de Reuniunea femeilor din Sibiu şi unde 50 de elevi nevoiaşi de la şcolile de meserii aveau parte de un prânz gratuit. Printre cei care au beneficiat de aceste gratuităţi au fost Octavian Goga, Ioan Lupaş, Andrei Petea sau Dumitru D. Roşca.