Patrimoniul istoric şi arhitectural al Sibiului

 

Şcoala în Sibiu: Introducere

Introducere

Prima şcoală în Sibiu este documentată din 1380 pe locul unde se află astăzi Colegiul Brukenthal fiind prima şcoală din această parte a Europei.
Sibiul avea o legislaţie încă din sec. XIV prin care învăţământul era obligatoriu în cadrul bisericii. În 1526 călugării dominicani deschid o şcoală superioară Studium generale Cibiniensis care va dispărea însă după introducerea reformei.
În anul 1692 Ordinul Iezuiţilor înfiinţează un Gimnaziu Catolic la Sibiu cu limba de predare latina care va funcţiona până în anul 1773 când ordinul este desfinţat. Va fi reorganizat în 1780 ca Gimnaziu Catolic.
Şcoala măicuţelor ursuline, înfiinţată în 1734, va avea o existenţă neîntreruptă până la naţionalizarea din 1948. La începutul secolului al XIX-lea, prestigiul şcolii era atât de mare încât numeroşi boieri şi negustori din Ţara Românească îşi aduceau fetele aici. Limba de predare era germana. În perioada dualismului au existat şi clase paralele maghiare.
În anul 1786 Dimitrie Eustatievici a organizat şi condus la Sibiu un “curs metodic” pentru pregătirea viitorilor învăţători. Este primul curs de pedagogie şi teologie românesc din Sibiu. La începutul sec. XIX şcoala se va transforma într-un Institut teologic-pedagogic sub îndrumarea lui Andrei Şaguna.
Învăţământul teologic-pedagogic evanghelic din Transilvania a primit pentru prima dată o formă temeinică de organizare în 1823, pe baza proiectului elaborat de episcopul Georg Daniel Neugeboren. Acesta era împărţit în trei compartimente: seminarul de învăţători şi predicatori, şcoala civilă şi gimnaziul propriu-zis.
Institutul măicuţelor franciscane a fost inaugurat în 1864 la scurt timp după ce şase măicuţe ale acestui ordin s-au stabilit la Sibiu. La început cursurile s-au ţinut într-o casă închiriată, pe str. Dealului nr. 8, dar, cu timpul, crescând numărul elevelor au fost achiziţionate terenuri învecinate, clădirea a fost mărită, supraetajată şi completată cu noi corpuri. La sfârşitul secolului al XIX-lea, şcoala franciscană se va îmbogăţi prin crearea unei grădiniţe, a unei preparandii pentru învăţătoare şi a unei şcoli civile.
Înainte de 1919, saşii aveau un învăţământ foarte bine organizat prin planul şi programul de studii, dispuneau de mai multe şcoli primare confesionale, evanghelice luterane, de două şcoli civile evanghelice luterane, una pentru băieţi şi alta pentru fete, Şcoala Superioară de Comerţ evanghelică, Seminarul teologic pedagogic şi Liceul evanghelic Luteran (Brukenthal), şcoala de stat din 1780, de mare tradiţie în toată Transilvania, pe lângă care funcţiona, din 1864 şi aşa-numita „Şcoală Superioară reală” (Obberealschule). De asemenea, dispuneau de trei şcoli profesionale, de meserii, două de băieţi, una înfiinţată în 1842, cealaltă în 1872 şi o şcoală de meserii pentru fete, înfiinţată în 1885 de către Societatea femeilor evanghelice. O parte din averea Universităţii săseşti era folosită şi pentru întreţinerea acestor şcoli.
La mijlocul veacului al XIX-lea românii aveau două şcoli elementare ortodoxe şi una greco-catolică. Cea unită a fost deschisă în 1783, lângă biserica „dintre brazi”. La scurt timp au fost înfiinţate şcolile ortodoxe din Maieri (strada Lungă) şi din cartierul Josefin (strada Justiţiei). În 1875 s-a mai înfiinţat o şcoală ortodoxă pentru parohia Sibiu – Cetate. Funcţiona în casa parohială din strada Mitropoliei.
În 1770 autorităţile imperiale au deschis orfelinatul Teresianum, dotat şi cu o şcoală elementară, cu limba de predare germana până în 1867, apoi maghiara. O şcoală elementară catolică a fost înfiinţată, sub auspiciile statului, în 1774, ca şcoală normală, absolvenţii putând deveni ajutori de dascăli, apoi chiar dascăli la sate. În 1858 statutul de şcoală normală a fost retras şi acordat şcolii de pe lângă orfelinatul Teresianum.
La mijlocul secolului al XIX-lea, în spaţiul sibian se aflau două şcoli secundare teoretice de elită: una evanghelică, cealaltă catolică.
Pe 15 septembrie 1886 s-a deschis la Sibiu, prin eforturile ASTRA (Asociaţia Transilvană pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român), prima şcoală secundară pentru fete din Transilvania. După Unire, şcoala se transformă în liceu de fete (15 iulie 1919), primind din 1924 numele de „Domniţa Ileana”. Tot în 1919 are loc o reorganizare a învăţământului pedagogic românesc prin desprinderea secţiei pedagogie din cadrul Institutului Teologic şi înfiinţarea Şcolii Normale - Andrei Şaguna. În vederea unei pregătiri mai complete a tinerilor, şcoala pedagogică din Sibiu s-a transformat dintr-o şcoală cu un curs de patru ani într-o şcoală cu două cursuri, cursul inferior şi cursul superior, cu câte patru ani de studiu fiecare.