Patrimoniul istoric şi arhitectural al Sibiului

 

Şcoala în Sibiu: Academia Andreianlă

Academia Andreianlă

În anul 1786 Dimitrie Eustatievici a organizat şi condus la Sibiu un “curs metodic” pentru pregătirea viitorilor învăţători. Este primul curs de pedagogie şi teologie românesc din Sibiu.
La 15 martie 1811 se inaugurează o etapă nouă în istoria şcolii sibiene, odată cu numirea tânărului profesor Gheorghe Lazăr din Avrig (1779-1823), care urmase studii de Filosofie şi Teologie la Universitatea din Viena. Din cauza unor neînţelegeri cu episcopul Vasile Moga (1811-1845), Gheorghe Lazăr a condus „Şcoala de preoţie” din Sibiu doar până în toamna anului 1815, după care a plecat la Bucureşti. Munca sa la Sibiu a fost continuată de noii profesori Moise Fulea (1814-1849) şi Ioan Moga „Teologul” (1816-1848), ambii cu studii de Teologie la Universitatea din Viena.
În 1821 episcopia a reuşit să cumpere o casă în Sibiu, pe strada N. Bălcescu (pe atunci Heltauergasse), nr. 7. Spaţiul era folosit atât ca reşedinţă episcopală, cât şi pentru cursurile şcolii.
În 1846 începe o nouă etapa în istoria şcolii de teologie din Sibiu, odată cu numirea lui Andrei Şaguna ca „vicar general” al eparhiei; în acel an cursul de Teologie a fost ridicat la un an de studii, cu introducerea unor noi discipline.
Sinodul diecezan ortodox, întrunit la 12 martie 1850, va hotărâri transformarea şcolii clericale într-un Institut Teologic-pedagogic. Şaguna a rezolvat şi problema manualelor şcolare, deschizând, în 1850, tipografia diecezană. Începând din anul şcolar 1852/1853 cursul clerical a fost ridicat la doi ani, iar din 1861 la trei ani.
Până în 1865 conducerea institutului a fost asigurată de episcopul Şaguna. Organizarea impusă în epoca sa a dăinuit decenii bune. În decembrie 1854 a eleborat Regulile şcolare pentru clericii şi pedagogii din Institutul diecezan, un îndreptar, în 16 articole, pentru viitorii preoţi şi învăţători. Devenit mitropolit în mai 1865, Şaguna a renunţat la conducerea directă a institutului, numind în fruntea acestuia un director. În acelaşi an, la 1 iunie, s-a publicat primul regulament al şcolii, opera aceluiaşi Şaguna: "Instrucţiune pentru directorul, profesorii şi duhovnicul Institutului arhidiecezan pedagogic-teologic de religie greco-orientală".
În 1864/1865 se renunţă la clădirea improprie din str. N. Bălcescu pentru clădirea achiziţionată de Şaguna, din banii săi, în strada Mitropoliei. Acest moment marchează şi deschiderea internatului. 50 de elevi vor primi găzduire gratuită, folosindu-se în acest scop unele fonduri primite de la stat. Grija pentru situaţia materială a elevilor a făcut că încă din 1853 să se acorde locuinţa gratuită unora mai nevoiaşi, în sediul episcopiei.
În anul 1919 au avut loc prefaceri profunde în viaţa Institutului sibian, ca urmare a actului memorabil de la 1 Decembrie 1918. Acum, „secţiunea pedagogică” a devenit „Şcoala normală Andrei Şaguna”, cu 8 clase, dar tot sub conducerea bisericii, iar în 1921/1924, „secţiunea teologică” a devenit Academia Teologică „Andreiană”, cu 4 ani de studii (din 1943 având dreptul de a conferi licenţa în teologie).
O nouă etapa în istoria şcolii teologice sibiene începe în anul 1948, când a devenit Institutul teologic de grad universitar, având misiunea de a forma preoţi pentru parohiile din Mitropoliile Ardealului şi Banatului.
Ultima perioadă din istoria institutului a început în anul 1992, când a fost încadrată în Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, sub denumirea de Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”.
După această dată Facultatea a fost reorganizată pe trei secţii: Teologie Pastorală, pentru pregătirea viitorilor preoţi parohi, dar şi a profesorilor de Religie; Teologie-Litere (cu „subsecţii” pentru limbile Română, Engleză, Franceză şi Germană), care pregăteşte profesoare, cu dublă specializare: Religie şi o Limbă modernă; Teologie - Asistenţa Socială, care pregăteşte tinere pentru acest domeniu de activitate.
Din anul 2005 secţiile Facultăţii au fost reorganizate sub forma: Teologie Pastorală, Teologie Didactică, Teologie Socială şi Arta Sacră, dar din nefericire, numai cu trei ani de studii. Din 1994 s-au organizat cursuri postuniversitare de „master”, cu un an de studii, iar din 2005 cu doi ani. Se menţin şi cursurile de doctorat.
Dintre profesorii care au predat la Institutul Teologic Sibiu amintim pe:
Ioan Hannia (1848-1895), fost şi director al Institutului, preotul Sava Popovici din Răşinari (1854-1855), Ioan Popescu (1857-1859 şi 1861-1892), Zaharia Boiu (1857-1859 şi 1861-1870), Nicolae Cristea (1859-1860, 1863-1865 şi 1870-1873), unul din marii ziarişti ai Ardealului, redactor al ziarului „Telegraful Român”, Dr. Ilarion Puşcariu (1870-1878), vicepeşedinte al Astrei şi membru de onoare al Academiei Române, Dimitrie Cunţan (1864-1910), Dimitrie Comşa (1874-1909), Dr. Daniil Popovici Bărcianu (1876-1901), fiul preotului Sava Popovici, naturalist şi autor de manuale didactice, Dr. Simion Popescu (1878-1883), Prof. Petru Şpan (1892-1911), un apreciat pedagog, autor de lucrări cu profil pedagogic şi manuale şcolare, cunoscuţii dirijori şi compozitori Gheorghe Dima (1883-1899) şi Timotei Popovici (1899-1919), Dr. Nicolae Bălan (1905-1920), viitorul mitropolit al Ardealului, cunoscuţii istorici Dr. Ioan Lupaş (1905-1909) şi Dr. Silviu Dragomir (1911-1919), ambii membrii titulari ai Academiei Române, Dr. Romulus Cândea (1915-1919), Augustin Bena (1906-1909), mai târziu profesor şi rector al Conservatorului din Cluj, Dr. Onisifor Ghibu (1911-1912), etc.
Dintre profesorii Institutului, 16 au fost aleşi membri ai Academiei Române (5 titulari, 6 corespondenţi şi 5 onorari), la care se adaugă trei mitropoliţi de la Sibiu care nu au fost profesori (Andrei Şaguna, onorar, Vasile Mangra titular şi Antonie Plămădeală, onorar); pe lângă ei, 10 foşti studenţi au fost aleşi în supremul for cultural al ţării. Mulţi profesori şi absolvenţi au activat în cadrul Astrei de la începuturile ei şi până azi. În ultimii 50 de ani, mulţi profesori au activat în diverse organisme ale Consiliului Ecumenic (Mondial) al Bisericilor ori în Conferinţa Bisericilor Europene.

Sursa:
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu: 220 de ani de învăţământ teologic sibian