Patrimoniul istoric şi arhitectural al Sibiului

 

ISTORIE: Istoria tiparului

Istoria tiparului


La 9 ianuarie 1525 este prima atestare a tiparului la Sibiu prin tipografia lui Lukas Trapoldner. Este prima din Transilvania şi a doua de pe actualul teritoriu al României. Tipografia aparţinea de Municipalitate.
După “Scurta istorie a vieţii bisericeşti a Sibiului până la începutul secolului al XX-lea” de Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, tipografia a fost condusă de Theoboldus Gryphius din Reutlingen (Germania), iar Lukas Trapoldner a fost un discipol al lui care a preluat tipografia câţiva ani mai târziu (1528).
În cadrul acesteia a funcţionat şi o "secţie româno-slavă", condusă de umanistul Filip Moldoveanul, „scrib” sau „scriitor” în slujba magistratului sibian, care îndeplinea şi diverse misiuni în Ţara Românească.

Prima carte tipărită la Sibiu este 'Gramatica Latina' de Thomas Gemmarius în 1529, iar cartea medicului Sebastian Pauschner “Tratat despre ciuma” din 1530 este prima tipăritură în limba germană de pe teritoriul ţării noastre. În 1544 Filip Moldoveanu tipăreşte prima carte în limba română: “Catheismul luteran”.

Următorul tipograf este Martin Heusler (1575-1576) urmat de Gregor Freutliger care a activat între 1578-1580, după care la conducerea tipografiei vine Georg Kreus, cel care în 1583 va scoate cartea de legi a saşilor ardeleni în saxonă şi latină; În 1591 vine tipograful Johann Heinrich Crato iar după moartea acestuia, Johann Fabricius. La sfârşitul sec. XVI la Sibiu se vor tipări aproximativ 30 de cărţi.
Fabritius a murit în 1601 iar la conducerea tipografiei urmează Simon Grüngras care o va conduce între 1601-1608.
Urmează Paul Seel and Paulus Wolff (1610-1612) cel care în 1612 tipăreşte Newe Almanach, urmat de Jakob Thilo  între 1612-1621.
La moartea acestuia în 1621 inventarul tipografiei număra 190 de matriţe din cupru, 64 blocuri de ornamente din lemn şi 339 de litere din lemn. *
Urmează o perioadă în care nu apare în documente nicio activitate tipografică la Sibiu, până în 1629 când îşi începe activitatea Marcus Pistorius, originar din Linz. El va rămâne la tipografia oraşului vreme de câteva decenii.

Johann Barth sen. (cca. 1670-1746), a început să lucreze din 1693 timp de peste 50 de ani ca tipograf. A fost întemeitorul unei adevărate dinastii de tipografi, alcătuită din fiul său, Johann Barth jun. (1702-1782), fiul acestuia, Petrus Barth (1740-1801) şi fiul lui, Johann Andreas Barth (1773-1832).
Din 1793 tipografia lui Petrus Barth publică seria calendarelor în limba română timp de o jumătate de secol. În perioada cât a activat ca tipograf (1788-1801) Petrus Barth a scos 37 de cărţi româneşti.
Munca lui a fost continuată de fiul său, Johann-Andreas Barth (1773-1832). La moartea sa tipografia trece în proprietatea ginerelui său, Johann Georg Samuel von Closius in 1832. Acesta din  urmă o va dezvolta şi va permite publicarea între 1859-1862 a gazetelor lui Heinrich Schmidt, Siebenbürger Quartalschrift (1859-1860) şi Hermannstädter Zeitung până în 1862 când ziarul este preluat şi tipărit de Th. Steinhausser .
Odată cu schimbarea proprietarului, se schimbă şi numele tipografiei care din 1832 va imprima sub numele de Tipografia Closius, nume pe care îl va păstra până în 1890. Avea sediul în str. Nicolae Bălcescu nr. 11.

În anul 1751, conducerea tipografiei oraşului este încredinţată tipografului Samuel Sárdi (1705-1779), fost ucenic, apoi calfă a lui Barth. Samuel Sárdi moare la 27 aprilie 1779, nu înainte de a-şi fi ales un asociat în persoana lui Martin Hochmeister (1740-1789), fiu de postăvar,  care învaţă meseria la tipografia lui Johann Barth jr.
Numele lui Hochmeister apare pentru prima dată pe o carte, alături de cel al lui Sárdi, în 1778.
În 1778, împreuna cu fiul său, Martin Hochmeister jun. (1767-1837), pe atunci în vârsta de 11 ani, trece la religia romano-catolică lucru care îi va aduce numeroase avantaje şi privilegii din partea curţii imperiale.
Martin Hochmeister sen. publică  la 1 iunie 1778 prima foaie periodică ardeleană Theatral Wochenblatt für das Jahr 1778.
Martin Hochmeister este acela care va edita şi primul manual şcolar pentru elevii români la Sibiu. Este vorba despre Bucoavnă apărută în 1783, o lucrare bilingvă, având textul românesc redactat cu litere latine şi ortografie greoaie.
Obţine de la împărăteasa Maria Tereza în 1778 privilegiul de a deschide o librărie la Sibiu, una dintre primele  din Transilvania, situată în "Piaţa Mică lângă Turnul Sfatului" cum apare într-un catalog al librăriei păstrat la Muzeul Brukenthal.
În anul 1790 existau 4 tipografii în Sibiu: Tipografia oraşului arendată de Hochmeister cu sediul pe Timotei Popovici unde funcţiona şi Tipografia proprie a lui Hochmeister, Tipografia lui Barth şi Tipografia lui Johann Gottlieb Mühlsteffen.

Martin Hochmeister jun.  preia afacerile familiei în 1789. A publicat între 1790-1801„Siebenbürgische Quartalsschrift” şi primul ghid al oraşului Sibiu. Între 1805 şi 1824 va publica „Siebenbürgischen Provinzialblätter”, aceasta fiind prima publicaţie de cercetare şi istorie a Transilvaniei. Librăria o mută la casa din Piaţa Mare nr. 11 pe care o cumpărase în 1828.
După moartea lui Hochmeister jr (1837) moştenitorii vor vinde tipografia, librăria şi biblioteca lui Theodor Steinhausser care va edita  “Der Siebenbürger Bote”.
În 1882 proprietar apare Adolf Reissenberger, iar în 1901 tipografia aparţine lui Friedrich Roth. În perioada interbelică vechea tipografie a lui Hochmeister de pe Timotei Popovici va purta numele de “Honterus”

La începutul sec. XIX, mai precis în anul 1826, Samuel Filtsch, fiul preotului evanghelic din Sibiu, format  la tipografiile Gerold în Viena şi la Brockhaus în Leipzig îşi va deschide o tipografie în Piaţa Mică.
În 1868 tipografia este preluată de ginerele său Wilhelm Krafft sub numele W. Krafft – Buchdruckerei, Buchhandlung, Linieranstalt und Papierdütenfabrik, care a reorganizat-o şi a mutat sediul în actuala str. Avram Iancu nr. 10.
Despre Krafft ştim că s-a născut în anul 1833, provenea dintr-o familie sighişoreană. Tatăl său, Friedrich Wilhelm Krafft avea o legătorie de cărţi la Sighişoara şi la Bistriţa şi l-a încurajat pe fiul său să urmeze o profesie în acest domeniu. Va studia la Johann Gött în Braşov, apoi la Sibiu, Timişoara, Pforzheim, Münster, Schwerin şi Berlin. Va juca un rol important şi în publicarea unor lucrări şi reviste româneşti, ceea ce va determina pe regele Carol I să-l decoreze. Modernizează  întreaga editura şi tipografie deschizând şi o filială, la Sighişoara. Moare în 1908.

Josef Drotleff sen. este altă personalitate de seamă care îşi va pune amprenta pe dezvoltarea industriei tipografice din Sibiu. Bazele meseriei şi le va însuşi la filiala lui Martin Hochmeister, din Cluj, dupã care va face o călătorie de studii în spaţiul german. Se va întoarce în Sibiu, angajându-se la tipografia lui Hochmeister. Dupã o activitate de câţiva ani, la insistenţele soţiei sale, va dori să devină independent şi se va muta la Orăştie, unde, în 1847, va întemeia o librărie. Dupã revoluţie, se va întoarce în Sibiu şi, în 1850, va pune bazele unei tipografii pe strada Xenopol 15. Aici va tipări „Foaia Oficialã” în cele trei limbi ale ţării.
Afacera va fi continuată de fiul său Josef Drotleff jr. (1839 - 1929) care în 1877 cumpără locuinţa din Str. N Bălcescu nr. 17 unde îşi mută tipografia şi librăria tatălui său pe care o conduce din 1887. În 1900 ridică corpuri noi în spatele curţii pentru extinderea tipografiei care devine cea mai mare din Transilvania.
Aici îşi va avea redacţia şi se va publica Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt (înfiinţat în 1874) şi Landwirtschaftliche Blätter für Siebenbürgen, două dintre cele mai importante publicaţii săseşti din Transilvania.
În 1922 fuzionează cu firma KRAFFT şi va funcţiona sub numele de "Krafft şi Drotleff" până în 1947 când va fi naţionalizată şi va funcţiona sub denumirea de Poligrafia de Stat până în 1972 când imobilul a fost reamenajat pentru locuinţe, iar Poligrafia s-a mutat în noul sediu din Şos. Alba Iulia.

În 1850, episcopul Andrei Şaguna va pune bazele tipografiei Eparhiale Ortodoxe, unde va apărea Telegraful Român. Tipografia funcţionează şi astăzi fiind cea mai veche tipografie în funcţiune din România.
În a doua jumătatea a secolului XIX Sibiul era centrul de necontestat al presei şi tipografiei ardelene.

La 1881 existau în Sibiu 6 tipografii (Closius, Steinhaussen, Krafft, Drotleff, Tipografia Arhidiecezane şi Adolf Meltzer)

În 1890 se deschide în str. Mitropoliei Institutul Tipografic al Tribunei. La Institutul Tipografic se vor publica, pe lângă ziarul Tribuna  şi ziarul Foaia poporului (din 1892). Tot aici se va tipări Memorandul din 1892.
Din 1896 tipografia Tribunei şi a Foii Poporului, apare sub denumirea de ’Tipografia” pe str. Tribunei nr.15. După 1903 este preluată de Josef Marschall, iar după război Nicolae Bratu îi schimbă denumirea în “Tipografia Poporului” care va funcţiona până la moartea lui în 1941. Nicolae Bratu a învăţat meseria tiparului în Germania unde a urmat Academia de Arte Grafice din Leipzig.

În primul deceniu al secolului XX apar noi tipografii, unele de scurtă durată, cum ar fi cea a lui Johann Gürtler din str. Mitropoliei sau a lui Ludwig Budovsky din str. G-ral Magheru, sau altele care au rămas şi după primul război mondial, cum ar fi cea a lui Georg Haisen care până în anii ’20 avea o tipografie în str Faurului mutată prin anii ’30 în strada Filarmonicii.
Perioada interbelică arată schimbări importante în rândul tipografiilor sibiene. Cea mai mare tipografie este fără îndoială Krafft & Drotleff. Cu excepţia acesteia, din tipografiile care activau în sec. XIX mai funcţionează doar Tipografia Diocesiană. Pe locul vechii tipografii a lui Hochmeister exista tipografia Honterus.
În rest apar nume noi, cum ar fi tipografiile lui Josef Botschner pe Avram Iancu, Josef Schmidt pe Faurului, Tipografia Merkur în str. Măsarilor sau Editura şi Tipografia “Ostdeutsche druckerei und Verlags A.G.’ la parterul Palatului Brukenthal până în 1930.

În 1922 Biserica ortodoxă deschide tipografia şi librăria Lumina Satelor care va funcţiona până în 1934 pe Avram Iancu 5. În 1930 se va deschide un atelier tipografic şi în casa Bobel, la nr 16, unde se publică suplimentul Oastea Domnului. Tot la numărul 16 şi-a avut redacţia ziarul Curierul Negustorilor.

Tipografia şi Prima Fabrică Română de Ştampile din Ardeal” a lui Octavian Veştemean s-a deschis în aug 1922 şi a funcţionat iniţial în str. Ţiglăriei. S-a mutat în Tribunei 14 în 1928 unde a funcţionat până în 1941 când se mută în Avram Iancu 16. Aici se imprimau de la monografii profesionale, cărţi de literatură, poezie, ziare şi reviste locale până la cărţi religioase, buletine oficiale locale, calendare şi fişe medicale.
Ca să-şi salveze casa de la naţionalizare, în 1949 proprietarul ”donează” statului tipografia. Octavian Veştemean nu se depărtează însă de carte, deschizând un atelier de legătorie, unde lucrează ca particular până în 1978, când se stinge din viaţă.

Ultima tipografie importantă din Sibiu apărută în perioada interbelică este Tipografia şi Institutul de Artă Grafică “Dacia Traiană” deschis la 1 ianuarie 1921 în curtea fostei clădiri a Finanţelor (sediul 2 Primăria Sibiu) unde va funcţiona până în 1947.

* informaţii luate de pe http://typographia.oszk.hu/html/uk/nyito_uk.htm