Universitatea Săsească (în latină Universitas Saxonum) a fost o formă de organizare autonomă a saşilor din Transilvania care cuprindea totalitatea saşilor de pe pământul regesc. Această unitate juridică a fost explicit confirmată prin ratificarea Diplomei andreene de către regele Matei Corvin în 1486.
Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „naţiune politică” alături de maghiari şi secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei.
Universitatea săsească, îngloba cele şapte scaune ale Sibiului (Orăştie, Sebeş, Miercurea, Sighişoara, Nocrich, Cincu şi Rupea), Scaunul Şeica şi cel al Mediaşului, formate mai târziu, precum şi Districtul Braşov şi Districtul Bistriţei.
Termenul de Universitate avea mai multe sensuri şi corespundea următoarelor organe:

- Totalitatea saşilor de pe Pământul Crăiesc precum şi teritoriul privilegiat;

- Adunarea reprezentanţilor întregii comunităţi, deci adunarea generală (conflux) care se întrunea de două ori pe an;

- Consiliul Sibiului şi demnitarii de frunte, «Universitatea delegată» (delegierte Universität), care se ocupa de probleme în perioada dintre adunări;

- În perioada modernă, însemna un corp politic înzestrat cu mandatul de a purta negocieri, în funtea căruia stătea un comite;

Universitatea ţinea adunări generale cel puţin o dată pe an, de Sfânta Ecaterina (25 noiembrie). Cel mai înalt demnitar al Universităţii Săseşti era comitele saşilor (Comes Saxonum). Deputaţii aleşi aveau datoria de a rezolva problemele cele mai importante şi litigiile din interiorul comunităţii.
După trei secole de funcţionare, în 1781, reforma promovată de Iosif al II-lea prevedea abolirea constituţiei stărilor şi implicit a Universităţii Săseşti. Măsura a zdruncinat din temelii naţiunea săsească şi autonomia lor seculară. Chiar dacă Universitatea Săsească a mai existat, de atunci înainte ea şi-a pierdut treptat din puteri şi prerogative.
În 1876 Universitatea Naţională Săsească a fost desfiinţată, activitatea sa a continuat totuşi, sub formă de Fundaţie, fără a mai avea prerogativele anterioare.
Prin legea din 1 iunie 1937, publicată în Monitorul Oficial nr. 124, din 1.VI.1937, fundaţia Universitatea Săsească a fost definitiv desfiinţată, iar întregul ei patrimoniu de bunuri a fost împărţit între Biserică Evanghelică de Confesiune Augustană din România, a saşilor din România şi societatea culturală română „Aşezământul Cultural Mihai Viteazul”, care a fost înfiinţata prin aceeaşi lege.