---

Str. Gen. Magheru nr. 38
Biserica se poate vizita zilnic

Prima biserică a fost ridicată pe acest loc de călugării dominicani în 1474 în stil gotic.
A funcţionat ca mănăstire dominicană până în 1543, când, cu ocazia reformei religioase ce a determinat trecerea unei mari părţi a populaţiei săseşti la religia lutherană, lăcaşul de cult a intrat în posesia lutheranilor.
În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influenţă otomană şi instaurarea administraţiei austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugăriţelor ursuline şi populat de un grup de călugăriţe aduse de la Pojon.
Călugăritele ursuline au refăcut biserica în perioada 1728-1733, în stil baroc.
În interior, biserica se prezintă ca o biserică-sală în stil baroc, numai o capelă laterală şi sacristia şi-au păstrat stilul gotic. Bolţile în stil gotic au fost distruse şi înlocuite cu un tavan, doar deasupra balconului unde se află corul se mai află o boltă semicilindrică.
În biserică se află trei altare de dată relativ recentă:
Altarul principal conţine o icoană având ca temă încoronarea Maicii Domnului.
Altarul lateral din partea dreaptă conţine o pictură centrală în care este reprezentată viziunea Sfintei Angela de Merici, în care i se arată Sfânta Ursula.
La partea de sus a altarului se află icoana Sfântului Emeric.
Altarul lateral din partea stângă o reprezintă în pictura centrală pe fondatoarea ordinului maicilor ursuline, sfânta Angela de Merici, instruind copiii. În partea superioară a altarului se află icoana regelui Ştefan cel Sfânt.
Pe pilaştrii interiori sunt amplasate statuile diferiţilor sfinţi care se bucurau de o cinstire specială din partea maicilor. Un element inedit îl constituie inscripţia de deasupra arcului de triumf, care aminteşte de binefăcătoarea bisericii, împărăteasa Maria Tereza.
Textul inscripţiei este următorul: "†•Haec aedes pietate Mariae Theresiae reginae avgvstae fvlta ac restavrata est•" (în română: "Acest edificiu este susţinut şi restaurat prin pietatea augustei regine Maria Terezia"). Textul este scris cu majuscule, iar unele litere sunt marcate cu roşu. Aceste litere sunt de fapt cifre romane, care prin adunare indică anul ultimei mari renovări: "CDIMIIIVVVLCV" (1774).

Pe portalul de intrare s-au păstrat trei inscripţii: "MGC RAA 1662",  "Renovata Anno Domini 1928 Baumaister E. Thurmayer" si pe verticala, "STEINMETZ ZIEGLER A. 1928 9".

Pe faţada vestică, deasupra portalului de intrare, se află statueta Sf. Ursula într-o nişă de formă semicirculară. De o parte şi de alta a nişei se află două console pe care se sprijină două coloane circulare cu capiteluri în stil corintic care susţin un un fronton de formă triunghiulară, a cărui cornişa profilată este decorată cu o friză din elemente florale.
Statueta Sf. Ursula este aşezată pe un soclu de tip baroc, sub care se află un ecuson albastru cu inscripţia "Ursula". Capul sfintei este încununat de o coroană, fiind înconjurat de o aură. Ea este îmbrăcată cu o rochie albă peste care se află o pelerină de culoare roșie, prinsă la gât cu o agrafă. Sfânta Ursula tine în mâna dreaptă o frunză de palmier, simbol al martirajului, iar în cealalaltă mână are un steag pe al cărui corp este aplicată o cruce de culoare roşie. Steagul are în vârful lancei o cruce aurită.

Contrafortul din colţul de Nord-Est păstrează un obuz încastrat în zid.

În catacombele bisericii se găsesc criptele maicilor ursuline înmormântate aici.

Lungimea maximă în interior are 52.65 m, iar lăţimea în interior este de 12.90m. Înălţimea turnului: aprx. 29m.

Legenda Sfintei Ursula

Legenda spune că Ursula, fiica unui rege creştin din Bretania, a fost cerută în căsătorie de un prinţ păgân, dar ea se consacrase în mod tainic lui Dumnezeu. Ursula a cerut trei ani timp de gândire, pentru a cunoaşte mai bine voinţa Domnului. În pelerinajul pe care l-a făcut spre Roma a cerut să fie însoţită de o mie de tinere, iar fiecare dintre cele zece slujnice ale sale, de alte 1000 de tinere. 11.000 de fecioare, călăuzite de Ursula, au traversat marea dintre Anglia şi continent, îndreptându-se spre Roma. Pe drumul de întoarcere, în Köln, furia barbarilor s-a revărsat şi asupra lor, tinerele fiind martirizate toate într-o singură zi, cu excepţia Ursulei. Impresionat de frumuseţea ei, conducătorul hunilor, Attila, a cerut-o de soţie. Refuzul i-a adus Ursulei moartea. Peste locul unde au fost îngropate s-a ridicat în secolul al VII-lea o biserică, iar apoi şi o mănăstire, în memoria lor.
În secolul al VIII-lea, la Köln, lângă o biserică au fost descoperite osemintele unor fecioare. Printre alte nume feminine, a fost găsit şi acela al Ursulei, o fată de unsprezece ani. După câte se pare, acea indicaţie de vârstă a fost citită ca undecimilia, adică ‘unsprezece mii’. De aici, povestea celor 11.000 de fecioare care au însoţit-o pe Sfânta Ursula în călătoria spre Roma.
Răspândirea cultului Sfintei Ursula s-a datorat în mare măsură alegerii ei ca patroană a institutului întemeiat în anul 1530 de către Sfânta Angela de Merici pentru formarea culturală şi religioasă a tinerelor din zonele sărace, aşa-numitele ‘călugăriţe ursuline’.

HARTA:

ALBUM FOTO