Patrimoniul istoric şi arhitectural al Sibiului

 

PATRIMONIUL INDUSTRIAL: Introducere

Introducere

Sibiul a fost un puternic centru economic în această parte a Europei timp de sute de ani.
Primul document care mentioneaza existenta unei bresle, breasla tăbăcarilor, datează din 1367, iar primul statut cunoscut al breslelor, emis în 1376, mentioneaza existenta a 19 bresle în care se practicau 25 de meserii.
Breslele au avut atât rol economic, cât şi social (întrajutorarea membrilor breslei şi a familiilor lor) şi militar, fiecare breaslă trebuia să păzească o anumită porţiune de zid, un turn sau un bastion. Astfel multe turnuri au primit în timp numele breslei care îl avea în grijă.
În secolul al XVIII-lea, apar semnele decăderii autorităţii breslelor - scade calitatea produselor şi creşte concurenţa meseriaşilor necuprinşi în bresle.
Deşi s-a încercat modernizarea breslelor transilvănene în anii 1793, 1797, 1803, 1805, abia în 11 aprilie 1875 au fost desfiinţate breslele care în noile condiţii capitaliste acţionau ca o frână a dezvoltării economice, în locul lor întemeindu-se cooperativele patronilor meseriaşi. În 1878 existau 35 de asemenea cooperative în Sibiu, unele din ele organizând şi expoziţii de produse.
În 1717 pe strada Turnului se va deschide prima fabrică de bere a oraşului, la cinci ani după ce Împăratul Carol al IV acorda oraşului acest privilegiu. În 1808 fabrica se mută în Piaţa Unirii (Hermann) pe locul actualei Primării (sediul II).
Prima fabrică de ţesături este documentată încă din 1787 “Intreprinderea de ţesături de mătase” a căpitanului Gallarati.
Producea ţesături din viermi de mătase, sediul fabricii se afla în fosta mănăstire a maicilor cenuşii de pe str. 9 Mai, rămasă în paragină. Fabrica s-a închis în 1809.
În anul 1839 se înfiinţează fabrica de zahăr pe Bd. Victoriei şi în acelaşi an este menţionată o Moară de scoarţă pe actuala stradă cu acelaşi nume.
În 1840 se deschide pe str. Turnului Fabrica de lumânări şi săpun.
În 1844 Sibiul avea două tăbăcării, una de pălării şi pâslă, o fabrică de lumânări, o alta de ulei de rapiţă, o moară de hârtie, un atelier de cupru şi o fabrică de cărămizi şi ţiglă.
În a doua jumătate a sec. XIX industria din Sibiu se dezvoltă în ritm rapid devenind una din cele mai puternice din Transilvania.

Commenting is not available in this channel entry.