Patrimoniul istoric şi arhitectural al Sibiului

 

TRECUTUL ISTORIC: Consiliul Dirigent al Transilvaniei

Consiliul Dirigent al Transilvaniei

Consiliul Dirigent a fost guvernul Transilvaniei, organism desemnat pe 2 decembrie 1918 de Marele Sfat Naţional, ales la rândul său de Adunarea de la Alba Iulia. Preşedintele Consiliului Dirigent a fost Iuliu Maniu. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

Componenţă:
Consiliul Dirigent îşi desfăşura activitatea pe Resorturi (Ministere) şi a fost alcătuit din 15 membri (10 membri din partea Partidului Naţional Român, doi din partea Partidului Social-Democrat din Transilvania şi 3 independenţi), după cum urmează:

Iuliu Maniu (PNR), ministru-prezident şi ministru de interne;
Alexandru Vaida-Voievod (PNR), Resortul Afacerilor Externe şi Propagandă Ziaristică cu sediul în clădirea colegiului Gheorghe Lazăr ;
Ştefan Cicio-Pop (PNR), Resortul Armatei şi Siguranţei Publice, acesta funcţionând în clădirea colegiului Gheorghe Lazăr ;
Aurel Vlad (PNR), finanţe;
Vasile Goldiş (PNR), Resortul Cultelor şi a Instrucţiunii Publice, sediul pe Tribunei 7; A fost urmat de Valeriu Branişte care a realizat deschiderea Universitãţii Daciei Superioare la Cluj, devenită Universitatea Regele Ferdinand, iar astăzi Babeş Bolyai;
Aurel Lazăr (PNR), justiţie (cu sediul în Palatul de Justiţie);
Ioan Suciu (PNR), Resortul Organizării situat în str. Dealului 13;
Iosif Jumanca (PSDTB), Resorturile de Industrie şi de Agricultură işi aveau sediul în Şcoala de Cadeţi de pe str Avrig;
Romul Boilă (PNR), Resortul de Alimentare şi Comunicaţie (sediul la Palatul de Justiţie);
Emil Haţieganu (PNR), Resortul Codificării, cu sediul la Palatul de Justiţie;
Ion Flueraş (PSDTB), Resortul de Ocrotiri Sociale, sediul în actualul spital CFR, cel care a înfiinţat primul Ambulatoriu policlinic în Piaţa Armelor 5 care oferea consultanţă şi tratament gratuit celor cu venituri mici;
Victor Bontescu (indep.), Resortul de Comerţ şi Agriculturã, cu sediul în Şcoala de Cadeţi de pe str Avrig;
Vasile Lucaciu (indep.), fără portofoliu, cu misiuni în străinătate;
Octavian Goga (indep.), fără portofoliu;
Valeriu Branişte (PNR), fără portofoliu.

Recunoaşterea Consiliului Dirigent
Pe 24 decembrie 1918 Regele Ferdinand I al României a emis "Decretul de Unire a Transilvaniei cu Vechea Românie". Serviciile publice au rămas în competenţa Consiliului Dirigent, iar afacerile străine, armata, circulaţia financiară, vămile, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului au trecut în competenţa guvernului central de la Bucureşti. Transilvania urma să fie reprezentată în guvernul central prin miniştri fără portofoliu, pentru fiecare domeniu asupra căruia guvernul regional îşi pierdea competenţa în favoarea guvernului central.

Realizări
Consiliul Dirigent a procedat pe 25 ianuarie 1919 la reorganizarea administrativă a teritoriilor intracarpatice unite cu România, împărţindu-le în 23 de judeţe. Consiliul Dirigent a numit prefecţi în toate aceste 23 de judeţe, precum şi încă trei prefecţi pe lângă primarii oraşelor Arad, Cluj şi Sibiu.

Dizolvarea Consiliului Dirigent
În ciuda dorinţei conducătorilor români transilvăneni de a păstra o oarecare autonomie a Transilvaniei în cadrul Regatului Român, Consiliul Dirigent a fost dizolvat de autorităţile de la Bucureşti pe data de 4 aprilie 1920. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a faptului că la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris soluţia alipirii Transilvaniei la Regatul Român a devenit ireversibilă, motiv pentru care autoritãţile de la Bucureşti n-au mai avut nevoie să facă nici un fel de concesii românilor transilvăneni.