Patrimoniul istoric şi arhitectural al Sibiului

 

Şcoala în Sibiu: Academia de Drept

Academia de Drept

În anul 1836, Joseph Bedeus von Scharberg a înaintat Consistoriului Evanghelic o cerere prin care solicita înfiinţarea unei academii de drept la Sibiu. Peste doi ani, în 21 mai 1838, petiţia a fost acceptată de majoritatea reprezentanţilor districtelor săseşti ai „Nationsuniversität”.
După numeroase demersuri Împăratul Ferdinand I va aproba în iulie 1843 înfiinţarea Academiei săseşti de Drept (Rechtsakademie ). Deschiderea festivă a avut loc la 2 noiembrie 1844 în sala mare a Gimnaziului evanghelic. În scurta sa istorie, Academia a parcurs trei faze: 1. săsească (1844-1851); 2. austriacă (1851-1870); 3. maghiară (1870-1887).
La înfiinţare avea două cursuri de câte un an şi se afla sub conducerea Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice. Primul rector a fost Johann Gottfried Müller. S-a început şi constituirea bibliotecii Academiei, care a ajuns la 6.000 de volume la finalul existenţei sale, în 1887.
La 1 octombrie 1851, Academia a fost preluată de Ministerul Cultelor din Viena. Durata studiilor a fost prelungită la trei ani. Din 1861 a primit dreptul de a introduce cursuri de patru ani, pentru avocatură. La absolvire, studenţii primeau diplome, dar pentru a deveni doctori în drept, trebuiau să mai frecventeze încă 4 semestre la o universitate din Europa.
Dintre profesorii acestei perioade de amintit pe Friedrich Schuler von Libloy, Joseph Kreintz, Ferdinnand von Zieglauer, Leopold Pfaff şi Alois Sentz.
În perioada liberalismului (1860-1867) numărul studenţilor români creşte vertiginos. În 1860-1861 erau 51, iar în 1862-1863 au trecut de 80.
După 1867, Academia juridică a intrat în declin odată cu maghiarizarea ei. Noua titulatura era Academia maghiară regală de Drept (Rechtsakademie k.u.). În 1870 limba maghiară a devenit limba de predare iar Academia intră în declin prin plecarea multor profesori şi studenţi saşi la alte universităţi. În aceste condiţii guvernul maghiar decide, în 1883, desfiinţarea treptată a Academiei de Drept din Sibiu. Închiderea oficială s-a făcut la 15 iunie 1887.

Primul sediu al Academiei în 1844 a fost în Casa Albastră din Piaţa Mare.
În perioada 1845-1851 a avut sediul în casa baronului Rosenfeld de peste strada Ocnei la etajele 1 şi 2;
Din 1851 se mută în str. Avram Iancu (Reisperg 9-11) până în 1870;
Din 1870 până în 1887 în str. Gen. Magheru (Sporerg 20) pe locul unde se află în prezent Consiliul Judeţean.

Printre cei mai cunoscuţi absolvenţi români ai Academiei amintim: Ilie Măcelariu, Simion Bărnuţiu, Aron şi Nicolae Densuşianu, Dionisie Pop Marţian, Ioan şi Iosif Puşcariu, Ieronim Bariţ, ş.a.
Dintre saşi pot fi amintiţi: Jakob Rannicher, Albert Arz, Eduard Albert Bielz, Bedeus von Scharberg jun., Gustav Kapp, Josef Drotleff jr. ş.a.
În cele patru decenii de funcţionare, au absolvit Academia de Drept din Sibiu, 1387 tineri de diferite naţionalităţi: germani, maghiari, români.