---

Fosta mănăstire a maicilor Ursuline
1734 -1772; cca 1891 – 1909

Descriere:

Faţada spre str. G-ral Magheru, rezultat al unificării a două corpuri se ridică pe înălţimea a două etaje şi este organizată în 13 axe. Ferestrele de la primul etaj sunt  dreptunghiulare, cu timpan semicircular şi  sprânceană ondulată. Un brâu separă etajele; La et. II apar ferestre dreptunghiulare încoronate de segmente fragmentate. Acoperiş în două ape, coamă paralelă cu faţada, două lucarne ample de formă semicirculară cu o deschidere rotundă în interior, plasate direct pe streaşină, deasupra axelor corespunzătoare acceselor pietonale de la parter.
Elementele decorative ale faţadei, aparţin eclectismului de la sfârşitul sec. XIX şi înc. sec. XX.

În decursul timpului clădirea a suferit extinderi succesive (1769-1772), asfel că  astăzi edificiul este amplasat pe o suprafaţă de 0,84 ha în jurul a trei curţi interioare.
Mănăstirea este o construcţie cu faţada în stil baroc cu incinta închisă care ajunge până la strada Şelarilor.

Elemente deosebite:

- Uşa de acces cu decor în formă de ghirlandă, cu inscripţia SALUE (sf. sec. XIX);
- Coridoanele cu bolţile semicilindrice cu penetraţii şi în cruce.

Istoric:

Iniţial biserica şi mănăstirea ursulinelor, situată în Sibiu pe strada Sării (în prezent strada Gheorghe Magheru), a fost lăcaşul de cult al unei mănăstiri a călugărilor dominicani, care în anul 1474, când s-au mutat în interiorul zidului de apărare, au construit biserica şi apoi mânăstirea.
În anul 1543, în urma Reformei, populaţia săsească a trecut la luteranism, iar mănăstirea a fost desfiinţată. Biserica a intrat în posesia luteranilor. În perioada habsburgică biserica, cunoscută sub numele de “Biserica mănăstirii” (în germană Klosterkirche) a revenit cultului romano-catolic, fiind încredinţată maicilor ursuline, pentru a construi alături un pension de fete.
Astfel în 12 iulie 1733 vor veni din Bratislava opt călugăriţe ursuline, fiind primite într-un mod festiv. În 1734 lângă biserică se va construi mânăstirea propriu zisă.
În 1769 clădirea va fi extinsă (banii fiind oferiţi călugăriţelor de către împărăteasa Maria Tereza) pentru a putea face faţă noii instituţii care se va ridica aici, adică şcoala catolică. Lucrările vor fi terminate în 1772, costând 38.821 guldeni.
Desfiinţarea ordinului iezuit (primul ordin călugăresc sosit în oraş odată cu administraţia habsburgică) de către împăratul Iosif al II-lea, va face ca multe dintre activităţile acestora să fie preluate de către alte ordine călugăreşti. În Sibiu ursulinele vor acţiona ca atare, preluând de la iezuiţii alungaţi din cetate, rolul educaţional pe care îl aveau.
Astfel în 1789, ele vor deschide şcoala elementară catolică numita Şcoala Normală k.u.k. (Şcoala Naţională a Marelui Principat).
Şcoala era o continuare a gimnaziului catolic iezuit care funcţiona din anul 1774. Şcoala ursulinelor (Ursuliner-Nonnen, Kloster und Schule ) va fi una dintre şcolile de elită a oraşului, aici învăţând copii ai familiilor bogate, care doreau a-şi educa copiii într-un mediu german după un tipic iezuit.
In perioada interbelica aici functiona atat scoala elementara de fete romano-catolica "Sf. Ursula", cat si Gimnaziul de fete (rom-cat) "Sf. Ursula".
In anul 1948 a fost desfiinţată.

Subsolul Bisericii şi mănăstirii Ursuline a fost folosit în timpul războiului drept adăpost antiaerian şi spital de război.
În perioada comunistă aici a functionat Liceul Pedagogic care dupa 1990 isi va schimba denumirea in Colegiul Pedagogic Andrei Şaguna. In 2010 colegiul se va muta pe aleea Turnu Roșu.
Din 1996 a fost amplasată o placă de marmură cu ocazia aniversării a 200 de ani de învăţământ pedagogic la Sibiu, placă înlăturată în 2010.

HARTA: