---

înc. sec. XX
Clădire formată din subsol, parter şi două etaje la intersecţia cu str. Mitropoliei, cu aripa lungă spre str. Tribunei, prezintă pe faţadă elemente specifice artei 1900.
Pe colţ se află un bovindou de plan octogonal pe înălţimea etajelor I şi II.
Faţada spre str. Mitropoliei e structurată pe 5 axe. Ambele aripi acoperite în două ape prezintă lucarne ochi.

De la începutul sec. XX la parter a funcţionat un restaurant şi diverse magazine.

Clădirea veche:
În clădirea care exista aici, Franz Joseph Müller avea un laborator unde în 1783 a descoperit al 52-lea element chimic: Telurul.
Franz-Joseph Müller von Reichenstein a fost un mineralogist austriac, născut la 1742.
În 1770 este numit membru al unei comisii aulice ce se ocupa de reglementarea minelor și a atelierelor metalurgice din Banat. Impresionând prin cunoștințele sale în domeniul mineritului, a fost numit deja în același an meșter miner șef (Oberbergmeister) și director de mină în Banat, post în care a stat timp de 5 ani. În 1775 a fost numit consilier de mină (Bergrath) la minele de cupru din Schwaz, Tirol, iar în 1778 consilier al așa-numitului Thesaurariat din Transilvania. După ce Thesaurariatul a fost desființat din ordinul împăratului Josef II, a fost numit inspector-general și șef al întregii industrii miniere, metalurgice și de sare din Transilvania.
Când Thesaurariatul a fost restabilit în Transilvania în 1798 a fost numit consilier de aulic, post în care a stat până în 1802, când a fost chemat la Curte la Viena.
În 1778 a descoperit zăcăminte de turmalină în Zillertal
În 1782, ocupând funcția de supraveghetor al minelor din Transilvania, a analizat un minereu albastrui numit “Aurul German”. Din acest minereu Müller a extras un metal despre care credea că este antimoniu și ceea ce s-a dovedit a fi în final un 'metallum problematicum'. Verificând structura și compozitia chimică a acestui metal a ajuns la concluzia că nu era antimoniu, așa cum crezuse inițial, ci un element chimic cu totul nou. (sursa: Wikipedia).

Vechea clădire va rămâne în proprietatea urmaşilor lui Müller până în 1880 când va fi cumpărată de Karl Möss care va ridica actuala clădire pe locul a doua case vechi.
Casa va rămâne în proprietatea familiei Möss până la naţionalizare.

HARTA: