Str. Mitropoliei nr. 2

SB-II-m-A-12134

Casa Altemberger, Primăria Veche, Muzeul de Istorie
Vechime: sec. XV - XVIII;

Descriere:

Construcţia a fost ridicată în intervalul 1470-1490 şi este cel mai important monument al arhitecturii gotice profane din oraşul Sibiu.
Structura iniţială s-a păstrat aproape în întregime, transformările în stil renaştere privind mai multe elemente decorative. În plan clădirea urmăreşte un contur trapezoidal ce include o curte interioară, această formă fiind rezultatul mai multor etape de construcţie.
Intrarea în curte se face printr-un gang boltit pe a cărei faţadă sudică s-a păstrat o placă omagială în cinstea lui Iosif al II-lea din 1773.
Curtea amplă, pavată iniţial cu piatră de râu, are în urma restaurării un pavaj artificial din dale de beton alternate cu dale din piatră de râu înecată în ciment.
Întregul ansamblu a fost realizat în etape succesive, clădirea de către stradă datează din sec. XVIII, latura vestică a curţii este din jurul anului 1500. Cea mai veche parte a complexului este turnul locuinţă pe patru nivele, datând din 1470. Ultimul nivel al turnului şi acoperişul sunt construcţii recente.
Pe latura nordică a curţii, un corp de clădire cu balconaş, uneşte turnul de corpul unei vechi clădiri în formă de L. Printr-un portal de piatră se pătrunde într-o a doua curte; Pe vremuri în această incintă aveau loc o serie de sentinţe de tortură fapt pentru care a fost numită ‘Grădina martirului’.
Latura de nord-vest păstrează bolţile gotice şi ancadramentele iniţial gotice ale ferestrelor precum şi ancadramente de tip renaştere la câteva ferestre şi uşi.
Partea de sud-est, cu multe adăugiri recente, are spre curte o faţadă simplă cu un balcon pe toată lungimea. Balconul e suportat de stâlpi din lemn.
În interior, la parter, se află un vast spaţiu subîmpărţit în patru travee cu bolţi în cruce sprijinite pe un stâlp octogonal central, dispoziţie ce se repetă şi la etajul I.
În sala de la etajul I, pe stâlpul central, monogramele pictate HV şi HF datate în 1615, respectiv 1616, precum şi data 1570.

Elemente deosebite:

- Placa omagială dedicată Împăratului Iosif al II-lea aflată deasupra gangului de acces în clădire. Realizată din piatră , are formă dreptunghiulară, cu partea superioară în arc de cerc.
Ancadramentul este din piatră cu baza şi cornişa profilată în formă de epitav. Inscripţia în limba latină: D.O.M. PRO.SALVTE.ET.AD VENTV.ÎN.DACIAM. IMP.CAES.IOSEPHI.II. PII.FEL.AVGVSTI. OPTIMI.PRINCIPIS. IO.GAVDE.CIBI NIVM.GERMANO RVM.METROP.GAVDE. DACIA.FELIX.VESTRA. FORTVNA.FIRMATA. EST.
Sub placă: EXEGIT…DACIA.LVSTRVM. (1773)

- Uşa cu ancadrament de piatră în stil gotic care face accesul în turn la etajul 1; poartă blazonul lui Thomas Altemberger, şi a fost realizat de meşterul Lapicida.

- Loggia deschisă (unică în Transilvania) aflată în curtea a 2-a, sprijinită pe porţi ogivale în sistem stelar, care poartă blazoanele propietarilor iniţiali, datează dinainte de 1491.
La baza bolţilor se găsesc 4 figuri umane cioplite în piatră. Una dintre acestea este un pietrar reprezentat printr-un ciocan, iar alta este un dulgher având ca atribut o teslă. O a treia figură care are ca atribut crucea Sf. Andrei s-ar putea să fie chiar a lui Andreas Lapicida. Ultima figură, cea a unui personaj în costum de patrician, s-ar putea să-l reprezinte pe propietar.

- Uşa gotică de la intrarea principală care duce în corpul de clădire în formă de L, cu blazonul lui Johannes Lulay, începutul sec. XVI.

- Uşă cu un cadru de baghete încrucişate la etajul 1. Deasupra uşii, inscripţie pictată: TABVLARIVM Nationis Saxonica ac Civitatis Sedes que… indica intrarea în Arhiva Universităţii Săseşti.

- Uşă la etajul 1, cu partea superioară a cadrului cu arc în acoladă are două steme care aparţin judelui regal Thomas Altemberger şi soţiei acestuia Affra de Ocnă Sibiului.

- Faţada spre str. Al. Odobescu cu ancadramente gotice din piatră la ferestrele etajului şi un bovindou cu console profilate.

- Un steag de vânt purtând anul 1727.

Istoric:

Casa a fost ridicată de Thomas Altemberger pe locul unei construcţii mai vechi.
Prin 1494, în această casă, a fost primit şi ospătat regele Vladislav II Jagiello al Poloniei.
În anul 1501, casa a ajuns în proprietatea lui Johann Lulay prin căsătoria cu văduva fostului primar, Altemberger. Următorul proprietar a fost comitele Markus Pempflinger.
Gustav Seivert scrie în Siebenbürgischer Volks-Kalender für das Jahr 1865, când din cauza creditorilor casa a fost scoasă la licitaţie, a fost atât de scumpă încât chiar G. Martinezz episcop de Oradea, şi trezorier al Transilvaniei, nu a avut suficienţi bani de a o cumpăra, spre a fi utilizată ca monetărie regească.
Cumpărată de Magistratul oraşului în 1545 clădirea a devenit primărie, destinaţie pe care a păstrat-o până în anul 1947.
Turnul a găzduit Arhiva oraşului şi a Universităţii Săseşti din anul 1546 şi până în 1923 când s-a mutat în noua clădire de pe strada Arhivelor.
Unele surse indica că la data de 24 februarie 1579 în sediul primăriei ar fi avut loc prima reprezentaţie de teatru din Sibiu;
În 1770 se construieşte scara de piatră de acces la etajul corpului din dreapta curţii;
În 1817 Turnul a ars şi a fost reconstruit în 1973 primind aspectul actual;
În 1840 a fost amenajată o caserie pentru impozite;
În 1852 aripa de vest este transformată în depozit al pompierilor care se mută aici în urma demolării Bastionului Sag (unde îşi aveau sediul);
În 1871 începe amenajarea camerei de arme, terminată în 1872 prin grija lui Carl Platz, la etajul II al turnului locuinţă care se deschide publicului în 1878 (după Emil Sigerus, 20 mai 1880 după PM Beşliu)
1888 se termină coridonul exterior care duce spre Sala armelor, permiţând astfel acces direct din curte.
Vechiul coridor a fost demolat în 1817, în urma incendiului.
Pe lângă sediu al Magistraturii şi primărie, clădirea a mai găzduit şi alte instituţii publice, cum ar fi: Închisoarea oraşului (până în 1747 când se mută pe str. Turnului), Ocolul Silvic (la sfârşitul sec. XIX), Tribunalul Municipal (până în 1901 când se mută pe str. Mitropoliei nr.8), Poliţia orăşenească (până la primul război mondial), etc.
Din anul 1936 formatia de pompieri a fost militarizată iar remiza de la Primarie desfiintată
În perioada 1948-1967 spaţiile devin locuinţe, birouri ale Muzeului Brukenthal şi garaje. Etajul a fost ocupat de Întreprinderea nr. 2 de Construcţii Sibiu până în 1963 după care a devenit spaţiu de depozitare al Muzeului Brukenthal.
În 1988, după 20 de ani de şantier, clădirea Primăriei Vechi a devenit gazdă secţiei de istorie a Complexului Muzeal Naţional Sibiu cu o expoziţie menită a ilustra, după un model şablon, „evoluţia societăţii omeneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi”.
În 1990 se inaugurează Muzeul de Istorie.