---

Palatul Brukenthal
Vechime: 1778 - 1788

Descriere:

Construcţia cuprinde cele patru laturi ale unui teren aproximativ dreptunghiular cu lungimea maximă de 117m.
Curtea interioară este împărţită în două printr-un corp transversal. Corpul principal prezintă subsol, parter şi două etaje. Accesul se face printr-un gang boltit, poziţionat central. Încăperile parterului sunt acoperite cu bolţi încrucişate cu nervuri simple profilate.
La primul etaj al corpului principal se aflau apartamentele şi saloanele cu funcţie oficială de recepţie. Galeriile de artă erau plasate în 13 camere de la etajul II.
Corpul de clădire C, iniţial format doar din parter, a avut destinaţia de grajd. Este format dintr-o amplă încăpere compartimentată longitudinal cu două rânduri de stâlpi. Astfel se formează mai multe travee boltite în cruce. În prezent este folosită ca spaţiu expoziţional.
Acoperişul în patru ape, mansardat în trei trepte este prevăzut cu cinci lucarne, din care trei ovale şi două dreptunghiulare încheiate cu frontoane triunghiulare, bogat decorate cu festoane, volute, lezene sau capiteluri şi motive vegetale. Deasupra sunt plasate urne decorative.
Clădirea este frumos proporţionată, monumentală şi emană prin toată compoziţia şi elementele sale opulență şi rafinament.

Elemente arhitecturale deosebite:

- Faţada principală bogată în elemente decorative cum ar fi: ancadramente neoclasice şi baroce sculptate în piatră, pilaştri, decoraţii florale şi geometrice.
- Ancadramentul de piatră al portalului decorat cu elemente de plastică, dintre care remarcăm blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal, alături de alte elemente din repertoriul baroc, cum sunt urnele, rozetele, festoanele.
- Poarta executată din lemn de stejar, decorată în relief cu emblemele artelor, picturii şi muzicii şi al abundenţei (cornul cu fructe şi alte produse agricole).
- Portalul de acces spre curtea a doua, cu doi atlanţi şi urne decorative, realizat de Simon Hoffmeyer;
- Ancadramentul de uşă din gangul porţii, în stânga, care provine de la casa Teutsch (str. Tipografilor nr. 4), fiind opera lui Thomas Lapicida din anul 1552.
- Ancadrament de uşă, aflat în corpul din dreapta (spre bibliotecă) ce provine de la una din casele familiei Lutsch (blazonul familiei, monograma ML şi data 1632).
- Coşuri de fum în stil baroc.

Istoric:

Clădirea a fost construită de către Samuel von Brukenthal, Guvernatorul Transilvaniei (1777 – 1787), cu începere din anul 1778. Palatul a fost construit pe locul a două case medievale. Una dintre acestea a aparţinut familiei Kloknern, moştenită de soţia guvernatorului de la tatăl ei. Într-o a doua fază, Brukenthal a achiziţionat şi clădirea senatorului von Offner. După demolarea ambelor clădiri şi un proces datorat intenţiei de a construi noua clădire ieşită în faţă în comparaţie cu aliniamentul de pe această latură a pieţei, municipalitatea şi-a dat avizul pentru construcţia care a debutat în 1778.
La sfârşitul anului 1785, clădirea principală este terminată şi începeau lucrările la corpurile B şi C finalizate în jur de 1788. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului vienez Joseph Franz Martinelli.

La realizarea construcţiei şi-au adus contribuţia următorii meşteri şi artişti: 
- Simon Hoffmeyer - sculptor, autor al portalului principal (conform contractului din 10 august 1779), cu mare probabilitate al portalului secundar cu atlanţi, a supraportelor, probabil a elementelor decorative ale faţadei, precum şi a mai multe proiecte pentru sobe, candelabre, statui, urne, etc.;
-  Anton Hertzum - pietrar, autor al ancadramentelor de ferestre, lezene şi capiteluri din curte;
- Ludwig Christian Hezel - meşter tâmplar venit din Franconia, a executat tâmplărie şi a supravegheat diferite lucrări, precum preluarea sobelor venite de la Viena;
- Johann Bauernfeind, tâmplar de artă, venit de la Viena, la început calfă a lui Hezel. Este autor al elementelor de tâmplărie artistică, a stucaturilor de plafoane şi a unor piese de mobilier;
- Nicolaus Jaffer - tapiţer din Eisenstadt şi Johann Tauffer din Viena, au executat tapiseria mobilelor şi probabil, au montat  tapetul încăperilor;
- Franz Neuhauser jun. - pictor, autor al unor picturi decorative şi poate, al ciclului de fresce inspirate din istoria lui Hercule; 
- Johann Krempels - pictor decorator în mai multe încăperi ale palatului;
- Franz Burger - dulgher, autor al şarpantei acoperişului;
- Atelierul de sobari Bleicher (Bleichern, Blauher) din Viena, executant al sobelor de faianţă.

Sala festivă de la etajul I a găzduit numeroase evenimente mondene. La 6 iunie 1783 la un asemenea eveniment a participat şi Împăratul Iosef al II-lea aflat în vizită la Sibiu.
În martie 1789 nou înfiinţata Societate literară îşi avea sediul în curtea a 2-a a Palatului;
În 1790 Biblioteca era situată în corpul transversal; era formată dintr-o sală de lectură, 2 camere şi 2 cabinete; Conţinea 13000 volume. După demolarea Capelei lui Iacob în 1898, Biblioteca capelei (Kapellenbibliothek) care cuprindea biblioteca mănăstirii dominicane, Biblioteca Gimnaziului Evanghelic care funcţiona din 1544 şi bibliotecile unor patricieni sibieni, au fost integrate în Biblioteca Brukenthal.
Tot aici a funcţionat şi Biblioteca Societăţii Ardelene de Ştiinţele Naturii până în 1895 când se mută în noul sediu de pe str. Cetăţii.
La 17 februarie 1817 se inaugurează Muzeul Brukenthal, primul muzeu din România, colecţiile de artă ale Baronului Samuel von Brukenthal devenind publice.
În clădirile din spate a funcţionat începând cu anul 1853 Şcoala elementară evanghelică de fete (Elementarschule (Mädchen) ev. A. B.). Intrarea se făcea din strada Xenopol.
În 1937 corpul din dreapta a curţii a doua a fost supraînălţat cu un etaj.
În perioada noiembrie 1943 – iunie 1944 pivniţele palatului au fost amenajate drept adăpost antiaerian.

Parterul a fost folosit pentru spaţii comerciale începând cu sfârşitul sec. XIX.
Astfel, în partea stângă a intrării a funcţionat de la sfârşitul sec. XIX şi până la primul război mondial Librăria lui Georg Mayer. A urmat libraria tipografiei “Ostdeutsche Druckerei und Verlags A.G.” (Tipografia se afla pe str. Tipografilor).
La 1 iunie 1930, Babos Bela îşi mută în acest spaţiu magazinul de instrumente muzicale din str. Avram Iancu, magazin fondat în 1908. Magazinul va funcţiona aici până în 1949.

În partea dreaptă a intrării au existat în sec. XIX mai multe magazine de modă şi încălţăminte până în 1899 când spaţiul va fi ocupat de Farmacia lui Carl Müller “Zum schwartzen Adler” mutată de la clădirile de vis-a-vis care urmau să fie demolate pentru a face loc Băncii de Credit. Farmacia era cea mai veche din oraş, înfiinţată la 1494. Fosta farmacie a oraşului a fost cumpărată de Georg Vette în 1704, de atunci primind denumirea de “La Vulturul Negru”. Din 1790 farmacia intra în proprietatea familiei Müller. După Carl Müller sen. la conducerea farmaciei urmează din 1904 Carl Müller jr.  până în 1914, iar între 1914-1949 Eric (Erich) Müller; Eric este cel care în 1915 înfiinţează aici o secţie de farmacie homeopată.
În 1949 farmacia este naţionalizată şi închisă. În acelaşi an s-a renunţat la spaţiile comerciale de la stradă faţada primind aspectul de astăzi.

HARTA: