1. home
  2. Centrul istoric
  3. Piaţa Mare
  4. Piaţa Mare nr. 8

Piaţa Mare nr. 8


Piaţa Mare nr. 8
monument
SB-II-m-A-12098

Vechime: sec. XV, 1821

Descriere:

Clădirea compusă din parter şi două etaje prezintă o concepţie asimetrică cu un rezalit puternic, intrarea în curte făcându-se prin partea retrasă de clădire printr-un pasaj acoperit cu bolta cilindrică cu penetraţii în cruce lung de 20 m.
Clădirea apare cu şase axe compartimentate prin lezene cu piedestale şi capiteluri dorice. Faţada cu accente clasiciste datează probabil din anul 1821.
Acoperiş abrupt, în două ape, coama paralelă cu faţada, 5 lucarne tip ochi etajate. 
În interior parterul e acoperit cu bolţi cilindrice şi bolţi cu penetraţii. La etajul 1 este o singură încăpere foarte frumos boltită cu boltă cilindrică cu penetraţii în stele cu muchiile profilate.
Corpul C este ridicat la începutul sec. XX, cu faţada spre strada Arhivelor unde face legătura între numerele 1 şi 3: are forma unui portic cu 8 arcade, odinioară deschise azi obturate, interiorul acestora fiind transformat în locuinţe.

Elemente arhitecturale deosebite:

- Faţada decorată cu pilaştrii deformaţi pe două nivele, ce susţin un antablament cu friza decorată cu metape şi triglife; deasupra ferestrelor de la etajul I o lunetă semicirculară decorată cu motive de sectoare de cerc în relief;
- Ancadrament în stil Renaştere încastrat în peretele din stânga gangului; În centrul antablamentului este fixat un ecuson pe care în perioada interbelică era încă vizibil blazonul pictat al primarului sibian Johann Waida (mort în 1599)
- Pavaj realizat din dale de lemn în gang;
- Ancadrament de uşă gotică cu baghete încrucişate la etajul I;
- Plafonul din casa scărilor decorat cu casete cu profile ornamentate;
- Intrarea din partea dreaptă a curţii prezintă un antablament cu decoraţie florală de o parte şi de alta a intrării şi copertina de sticlă armată (caracteristice sec. XIX) deasupra intrării.

Istoric:

Cel mai vechi proprietar este atestat în anul 1450 (unele surse indica anul 1456) Cristophorus Italicus de Florentia care împreună cu Nicolaus de Wagio şi cu primarul Oswald Wenzel, a administrat Camera montanistică şi monetară din Sibiu. Fiul acestuia, Paulus Italicus, a vândut casa cu 1000 guldeni viitorului primar Georg Hecht în 1472.
În posesia familiei Hecht casa rămâne peste 100 ani. 
Pe la anul 1595 casa trece în posesia primarului Johann Waida  şi rămâne pe mâinile familiei Waida până în anul 1821. În acest an “Universitatea Săsească” o dobăndeşte cu preţul de 20000 ft.
Adaptarea casei pentru noile scopuri ca sediul administrativ al teritoriului autonom săsesc, denumită “Universitatea Săsească", a fost proiectată de inginerul Districtival Andreas Adam. 
Parterul şi etajul 2 au fost rezervate pentru birourile administraţiei, iar în etajul 1 s-a instalat locuinţa de serviciu a comitetului săsesc.
În 1456 apare primul document despre o monetărie din Sibiu cu sediul la această adresă.
În această casă s-au ţinut primele slujbe în spiritul reformei lui Luther al cărui iniţiator la Sibiu a fost fiul lui Georg, Johann Hecht.
La sfârşitul sec. XIX aici a funcţionat şi Sediul Crucii Roşii (Verein vom Roten Kreutz).
Camerele de la etajul I  prezentau picturi murale ornamentale de tip floral, in prezent acoperite.

HARTA:

ALBUM FOTO

  • Corp in strada Arhivelor
  • Biroul guvernatorului. Pictura de M. Sekim din 1841