---

Casa Albastră
Vechime: 4/4 sec. XV - 1/4  XVI; 1810-1820; sec. XX

Descriere:

Clădire formată din cinci corpuri care ocupau iniţial întreaga parcelă până la strada Xenopol. Faţada spre piaţă are o conformaţie baroc târzie, clasicizantă. Este organizată pe înălţimea a două etaje (şase axe) cu un portal principal în arc semicircular plasat sub cele două ferestre centrale flancate de câte două ferestre dreptunghiulare. Întreaga faţadă este profilată prin bosaje orizontale, iar în partea superioară, deasupra cornişei, este plasat un atic triunghiular decorat cu stema Sibiului înscrisă într-un cerc (datează din anii ‘70-’80 ai sec. XX).
Acoperiş în două ape, mansardat în două trepte, coama paralelă cu faţada, având de o parte şi alta aticului, câte două lucarne cu ferestre în două canaturi.
Accesul în curte se realizează prin pasajul boltit în cruce, compus din trei travee separate prin arcuri dublou.
Încăperile de pe ambele laturi (în total şapte) sunt înzestrate cu bolţi semicilindrice, semicilindrice cu penetraţii şi în cruce databile în sec. XVII şi XVIII.
Al doilea etaj a fost ridicat în 1819.

Elemente arhitecturale deosebite:

- Ancadrament renascentist timpuriu încastrat în peretele din stânga gangului.
- Ancadrament renascentist situat în casa scărilor, alipită corpului principal în partea dinspre curte, în stânga.

Istoric:

După 1672 casa a aparţinut farmacistului Georg Vette (originar din Gdansk) de la care a fost cumpărată de Baronul Lambert von Möringer în 1734.
În 1767 Baronul von Möringer modifică constructiv aripa transversală, aceasta devenind sală pentru spectacole de teatru în perioada 1769 - 1783. Accesul se făcea din strada Xenopol printr-o străpungere practicată în 1769.
În 1772 impresarul italian Livio Canti se va stabili aici împreună cu ansamblul său.
În 1773 încep transformările baroc sesizabile pe un desen de la Arhivele Naţionale din Sibiu. Magistratul oraşului a achiziţionat casa în anul 1810 de la urmaşii lui Möringer cu suma de 30.000 guldeni. Denumirea de “Casa albastră a oraşului” datează din anul 1819 când a fost finalizat etajul II, clădirea primind aspectul pe care îl are în prezent. Aticul triunghiular cu stema Sibiului a fost înlăturat în anii ’50 ai secolului XIX şi refăcut în anii ’60 ai secolului XX.
În 1844 clădirea găzduieşte Academia de Drept, apoi între 1858-1862 a fost sediul Societăţii de Ştiinţe Naturale.
La sfârşitul sec. XIX aici va funcţiona şi Serviciul de măsuri şi greutăţi (Marktamt städt) mutat în 1899 pe Mitropoliei nr. 2.
La această adresă a locuit Emil Sigerus dar şi primarul Wilhelm von Hochmeister (decedat 1897).
Tot aici a fost sediul societăţii Sebastian Hann înfiinţată de Emil Sigerus în 1905, desfiinţată în 1946.
În perioada interbelică în corpurile din spatele curţii a funcţionat şi un internat de fete, iar în perioada celui de-al doilea război mondial a fost sediul Gestapoului german.
În perioada comunistă aici a funcţionat Oficiul judeţean pentru patrimoniul cultural naţional şi Laboratoarele de restaurare a patrimoniului.
În prezent adăposteşte Galeria de Artă Românească (la etajul II cu intrare din Palatul Brukenthal), Sala de expoziţii temporare (etajul I) şi sectoare de activitate ale Muzeului Brukenthal (Oficiul judeţean pentru patrimoniul cultural naţional, Laboratorul zonal de restaurare, Sector administrativ, contabil, financiar).

La parter, în stânga, a funcţionat între 1704-1734 farmacia lui Vette “La Vulturul Negru”
Tot în partea stângă se va deschide la 5 decembrie 1840 Magazinul de stofe şi modă "La Ducele de Reichstadt" (Herzog von Reichstadt) al lui Joseph Anton Popp, magazin care funcţiona din 1833 în Piaţa Mică. Joseph Anton Popp a fost fiul unui comerciant din Dumbrăveni care cu banii moşteniţi de la tatăl lui deschide împreună cu croitorul Stephan Szilaghyi la 10 iunie 1833 un mare magazin de ţesături, stofe şi mătăsuri, mare parte din ele aduse direct de la Viena.
Magazinul va funcţiona până în 1853 şi a fost cel mai important magazin din Sibiu la vremea respectivă.
Profilul magazinului de la această adresă va fi continuat de către Johann Hamrodi care are o "Casă de modă" până în 1902 când în locul lui se deschide alt magazin devenit celebru, "Casa de modă pentru bărbaţi Otto Theil" care va rezista până în aprilie 1935 când este înlocuit de magazinul de confecţii de dame "MANUFACTUR" al lui Arthur Wilk.
În perioada celui de-al doilea război mondial apare magazinul de confecţii al lui Ion Sandru care va rămâne până la naţionalizare.

În partea dreaptă a clădirii, primul spaţiu comercial se va deschide abia în 1902, este vorba de băcănia lui Josef Keil. Fiul lui, Johann Keil o va transforma în ianuarie 1922 într-un magazin de băuturi şi coloniale, pentru ca în aprilie 1929 fraţii Răspop (originari din Răşinari) să deschidă aici Restaurantul Răspop (reprezentanţa fabricii de bere Luther) care va funcţiona până la naţionalizarea din 1948.

HARTA:

ALBUM FOTO