Str. Bastionului colţ cu şoseaua Alba Iulia

Ridicat între 1622-1627 ca fortificaţie de apărare a oraşului de sus, este cronologic ultimul dintre bastioanele oraşului. La partea superioară are un brâu pronunţat care avea rolul de a împiedica sprijinirea scărilor de asalt. Suprafaţa mai mică decât a celorlalte bastioane, iar ca formă, doar o jumătate de pică.
Pe bastion se poate ajunge din curtea orfelinatului trecând pe sub o porţiune de zid care-l unea cu Bastionul Porţii Cisnadiei. La baza bastionului există două porţi de acces spre subteran.
Lipită de bastion la capătul de sus al Şoselei Alba Iulia, o construcţie romantică  cu turn în creneluri, datează doar de la începutul sec. XX.
Pe latura exterioară a bastionului este ataşată cea mai frumoasă stemă a oraşului pe o placă de marmură albă.
Zidul bastionului mai păstrează pe latura de nord patru ghiulele încastrate în el.
Grădina cu ruine amenajată pe bastion, conform gustului epocii, de către baronul Michael Brukenthal (1785), nepotul guvernatorului Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, avea şi un pârâu ce străbătea una din cazematele de mult dezafectate ale bastionului.
În 1903 în rondela de artilerie s-a construit leagănul de copii, în prezent Complexul de servicii comunitare “Prichindelul”.

HARTA:

ALBUM FOTO