---

Vechime: sec. XV-XVI, 1631, 1694, sec. XVIII

Descriere:

Clădirea este compusă din trei corpuri, din care două, unificate, alcătuiesc o incintă. Faţada transformată la parter avea până în deceniul şase al sec. XIX o loggie deschisă.
La etaj cele şase ferestre tradiţionale la faţă sunt împărţite în opt ochiuri. Accesul în curte se face printr-un portal în arc de cerc, cu borne laterale de piatră.
Pivniţele înglobează resturi ale primelor două incinte fortificate. La etaj se află încăperi boltite semicilindric şi cu penetraţii, precum şi cu tavane drepte cu stucaturi baroce. Acoperişurile într-o apă spre curte prezintă coşuri de fum tradiţionale şi lucarne dreptunghiulare. Grădina este împărţită transversal de un zid medieval de apărare, care a făcut parte din incinta II-a de fortificaţii, în care s-a practicat o poartă cu scară de lemn cu două rampe divergente (sec. XVIII). Un al doilea zid medieval delimitează grădina de parcela din str. Ocnei 10.
Clădirea a fost renovată în perioada 2017-2019 printr-o investiţie a Primăriei Sibiu.

Elemente deosebite:

- Sala cu frescă din partea dreaptă, boltită, cuprinde picturi murale de valoare inestimabilă înfăţişând o scenă de judecată, o imagine biblică, una alegorică şi o scenă de vânătoare având marcat anul 1631 şi un blazon din stucatură policromă din 1694;
- Pasajul cu scara de lemn care duce în grădină (sec. XVIII).

Istoric:

Clădirea de la nr. 22 este singura care prezintă aceleaşi caracteristici specifice clădirilor din Piaţa Mare, cu curte interioară şi intrare boltită.
În aprilie 1957 s-au descoperit fresce în încăperea din dreapta de la parter care la vremea respectivă era folosită ca aprozar. Această descoperire este deosebit de importantă, fiindcă este până acum cea mai veche pictură murală laică din sec.17 cunoscută în Transilvania.
Blazonul de pe tavan confirmă faptul că a aparţinut unui reprezentant de frunte al oraşului fiind vehiculate numele lui Valentin(us) Frank von Frankenstein, al familiei Haupt sau al lui Johann Zabanius Sachs von Harteneck. Sala a fost restaurată în 2009 şi deschisă publicului la 1 septembrie 2009.

În perioada Revoluţiei de la 1848 – 1849, a fost sediul statului major al armatei austriece.
În sec. XIX casa a aparţinut doctorului Josef Rohm de la care este cumpărată de comerciantul Franz .A. Reissenberger. După moartea acestuia rămâne în proprietatea lui Ludwig Reissenberger (1881-1964)

La sfârşitul sec. XIX găsim aici magazinul de articole pentru casă al lui Franz Reissenberger care se mută însă în Piaţa Mică nr. 1, spaţiul fiind preluat de magazinul cu acelaşi profil al lui Joseph Scherbaum care va funcţiona la această adresă până la naţionalizare.
În partea stângă, după primul război mondial se deschide magazinul de vopsele “La Elefant” a lui B. Hollander şi tot aici Ioniţă Olteanu va deschide în 1930 un mare magazin de delicatese.
În perioada comunistă aici funcţiona o unitate ”Aprozar” şi un atelier de încălţăminte.

Actualmente, casa din Piaţa Mică nr. 22 se află în proprietatea Primăriei Municipiului Sibiu, aici funcţionând o secţie a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism ”Ion Mincu” din Bucureşti, „Sala Frescă” a Muzeului Naţional Brukenthal, Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat al Municipiului Sibiu şi Centrul de Documentare Oraş Istoric şi Monumente din cadrul Primăriei Sibiu.

HARTA:

ALBUM FOTO