---

Vechime: sf. sec. XV; 1571
Casa Weidner

Descriere:

Clădire cu patru corpuri ce închid o incintă dreptunghiulară. Corpul principal format din subsol, parter şi etaj prezintă o faţadă pe 5 axe.
Parterul modificat în stânga la începutul secolului prezintă în dreapta 3 ferestre şi este integral apareiat cu bosaje. Cele 5 ferestre de la etaj, cu obloane tradiţionale din şipci, au ancadramente simple. Acoperişul înalt în două ape, cu coamă paralelă cu faţada, este ventilat prin 5 lucarne metalice. Accesul în incintă se face printr-un gang semicilindric cu penetraţii. Pivniţele semicilindrice, cu penetraţii, aparţin clădirii din sec. XV.
Corpul din spatele curţii înglobează un turn octogonal al incintei a III-a, cu un acoperiş piramidal, transformat în locuinţă în sec. XIX

Elemente deosebite:

- Portalul renascentist din piatră, cu pilaştri canelaţi ce susţin un element în arc de cerc surmontat de o cornişă orizontală, cu decoraţii vegetale între cele două elemente;

- Ancadrament de piatră cu denticuli în gang, cu ecuson datat 1571 şi iniţialele J. W., indicând refacerea după incendiul din 1570. Pe arcul de piatră se putea citi înainte de război deviza “VIEL WISSEN UND WENIG SAGEN/ NICHT ANTWORTEN AUF ALLE FRAGEN” (Să ştii multe dar să spui puţine/ nu răspunde tuturor celor care întreabă) pictată cu litere gotice;

- Turnul transformat în locuinţa din spatele curţii (sec. XIV).

Istoric:

Cunoscută sub numele de Casa Weidner, are un portal cu coloane dreptunghiulare canelate.
Aici a copilărit între 1889 şi 1893 viitorul arhitect maghiar KÓS KÁROLY, personalitate marcantă în regenerarea limbajului medieval în arhitectura modernă.
In 1851 aici se mută Academia de Drept venită din Piaţa Mică.
La sfârşitul sec. XIX casa este cumpărată de Ioan Bădilă, judecător pe lângă Tribunalul Sibiu. După moartea acestuia casa este cumpărată de consilierul local Ioan Moldovan iar în perioada interbelică apare în proprietatea Asociaţiei ASTRA.
Între 1896-1902 aici a fost sediul Uzinei Electrice Sibiu – UES (Hermannstaedter Elektrizitaetswerke AG)

La sfârşitul sec. XIX se deschide un restaurant care va funcţiona vreme de decenii sub diverse firme şi proprietari, primul a fost Friedrich Quandt (venit de la nr. 11), continuat de fiul său Viktor;
Din 1908 apare Restaurantul Unger (al lui Josef Unger) până în noiembrie 1932 când se deschide Ospătăria Leopold Schneider.
În iulie 1938 se deschide Restaurantul-terasă al lui Carl Kasper, rămas deschis până la naţionalizare.

În partea stângă Ludwig Etter deschide în 1865 un magazin care se va specializa în timp în maşini de cusut şi alte obiecte şi unelte mecanice. La începutul sec. XX apare un magazin de haine, urmat de anticariatul lui Grünblatt Benjamin. În perioada interbelică aici se va muta farmacia lui Binder & Wittmayer numită “la Îngerul”, venită din strada Bălcescu. După război proprietar era Hans Binder, până la naţionalizare în 1949. 

HARTA:

ALBUM FOTO