---

Casa Böbel
sec. XIV; XV; XVIII.

Descriere:

Casă formată din parter şi demisol, este formată din trei încăperi, având o trecere spre curtea carosabilă.
Corpul cu dependinţe dinspre curte este construit în sec. XVIII. Accesul în curte se face printr-un pasaj îngust cuprins sub frontonul faţadei in urma modificarilor din sec. XV.
Pasajul e acoperit cu bolta cilindrică la fel şi subsolul. Spre stradă clădirea prezintă un fronton gotic având două ferestre la nivelul parterului. Deasupra ferestrelor la nivelul podului- sunt 3 deschideri lungi (caracteristice frontoanelor bisericilor).
Actualul aspect al faţadei, cu calcan în trepte este cel avut iniţial (sec. XIV). În partea dreaptă s-a marcat forma iniţială a acoperişului.
În sec. XV s-a modificat calcanul şi apoi s-a extins acoperişul şi deasupra intrării.

Istoric:

Casa Böbel, sec. XIV, este cea mai veche casă de locuit din Sibiu si probabil cea mai veche casa de locuit pastrata pe actualul teritoriu al Romaniei!
Se presupune că era o casă de meşteşugar sau de negustor, singurul proprietar cunoscut din secolele XV-XIX fiind Neugeborn, un aurar. Lista locatarilor cunoscuţi începe abia în jurul anului 1850, când proprietar ajunge starostele breslei brutarilor, Johann Böbel (1824-1887).
După moartea lui Bobel, casa trece pe rând în posesia lui Alois Gerzer, Franz Reissenberger, Julius Steiger pentru ca după primul război mondial să fie cumpărată de avocatul David Samson.
Casa a fost cumpărată în 1941 de Octavian L. Veştemean care se mută aici cu întreaga familie şi decide să mute şi tipografia pe care o deţinea în strada Tribunei, ”Tipografia şi Prima Fabrică Română de Ştampile”. Casa Veştemean scapă ca prin minune de naţionalizare, deoarece în 1949 proprietarul ”donează” statului tipografia. Octavian Veştemean nu se depărtează însă de carte, deschizând un atelier de legătorie, unde lucrează ca particular până în 1978, când se stinge din viaţă.
Până la sfârşitul sec. XIX aici funcţiona Vinăria Böbel. În 1919 se deschide un atelier de lăcătuşerie, pe urmă o legătorie de cărţi, iar pentru scurt timp tipografia Oastea Domnului. Din 1941 Tipografia O. Veştemean până în 1949.

HARTA: