Prima fabrică de salam din Sibiu a fost deschisă de Michael Fonn în anul 1845. În ultimul sfert al sec. XIX, la Sibiu îşi desfăşurau activitatea 16 producători de salam.
Cei mai importanţi, în ordine cronologică, au fost: Johann Kessler, din 1850, Fabrica de salam Josef Unterer înfiinţată in 1860 pe str. Crişanei, Fabrica de salam Franz Lukardi,înfiinţată in 1860 pe strada Morilor, continuata de Anna Lukardi (Johann Lukardi) pana in ultimul deceniu al sec. XIX, Fabrica de salam Anton Markoczi, înfiinţată in 1862 pe Bd. Victoriei, Fabrica de salam A. Wilh. Hartmann, înfiinţată in 1864 pe str. Băii, prima fabrică de salam pe maşini cu abur din Transilvania, Fabrica de salam Samuel Hantschel, înfiinţată in 1869 pe Calea Dumbrăvii şi Leopold Weiss care în primul deceniu al sec. XX se va uni cu alţi doi producători sub firma "Weiss, Pollak & Schlesinger".
În primul deceniu al sec. XX, cel mai important producător de salam din Sibiu a fost Gustav Nussbächer (1858-1925), cel care va dona oraşului bustul lui Schiller.
La Sibiu a început să se producă în ultimul sfert al sec. XIX un salam uscat numit “salam de iarnă”. Acesta se va bucura rapid de înalte aprecieri şi va fi căutat în toată Transilvania. La începutul sec. XX reţeta va fi preluată şi de alţi producători din alte zone care nu uitau să menţioneze clienţilor ca “salamul este făcut după reţeta din Sibiu”.
Unul din aceşti fabricanţi era Josef Theil (1875-1932) care avea încă de la începutul secolului XX o fabrică de salam la Mediaş.
În 1922 îşi mută fabrica la Sibiu pe strada Morilor, sub firma "Theil & Co. A.G. Salami und Selchwarenfabrik". Cu multă îndemânare şi rigurozitate, Theil reuşeşte să îşi câştige recunoaşterea în domeniu, intreprinderea sa devenind în scurt timp un nume cunoscut şi apreciat. Tehnologiile moderne pentru acea vreme, obţinerea unor produse de cea mai bună calitate şi o bună desfacere a produselor pe o piaţă din ce în ce mai largă, sunt aspectele care au determinat afirmarea renumelui său. Fabrica devine în scurt timp cel mai important producător de salam din Ardeal, salam distribuit sub marca “veritabilul salam de Sibiu”.
Fabrica Theil participă aproape anual la manifestări de prestigiu care îi pun în evidenţă acest renume. Avea magazin de prezentare în fiecare mare oraş al ţării.
Capacitatea fabricii ajunge în anii ’30 la 20 vagoane de salam pe an, la care se mai adaugă o serie de alte produse: specialităţi, conserve de carne (şuncă, leber, pate de ficat, gulaş, cârnăciori în conservă). Magazinul propriu de desfacere în oraşul Sibiu se afla amplasat în str Ocnei, iar în decembrie 1934 fabrica Theil deschide un modern magazin de prezentare în Piaţa Mare nr. 7.
În 1940 fabrica Theil se închide iar clădirile fabricii sunt cumpărate de Robert Berghaus din Germania care le renovează şi le dotează cu utilaje moderne şi redeschide fabrica în 1941 sub numele de Scandia Română S.A.R. Până în 1943 aici se va produce toată cantitatea de conserve necesară armatei germane de pe frontul de răsărit.
Scandia se va naţionaliza în 1948 dar denumirea fabricii este păstrată.
În 1963 Scandia înregistrează marca “Sibiu”, fiind astfel singura care putea să folosească denumirea, în cazul produselor din carne.
Din păcate deficienţele grave găsite în procesul de producţie au dus la pierderea acestui drept în anii ‘70, iar salamul de Sibiu a început să fie fabricat în alte părţi.

ALBUM FOTO